Vipera de-ai fi,
Pe nesimtite, in mrejele-ti de aur,
m-ai cuprins,
fara ca macar sa fi-ncercat,
sa ma fi desprins.
Cu frumusetea ta divina,
si chip copilaresc,
m-ai facut sa-mi mintile de tot,
si sa te-ndragesc.
Oh, vipera de-ai fi, as ridica piciorul
si te-as strivi,
dar scapare n-am, caci stiu ca ar muri,
destinul si a mea fericire.