Spectacolul s-a terminat!

Spectacolul s-a terminat,

cand mastile-au cazut,

iar publicul i-a cunoscut,

pe bunii si nemernicii ce-au jucat,

si i-a aplaudat indelungat.

Doar Arlechino a ramas mascat,

in coltul lui innegurat,

aruncand cu jumatate de fata

zambete ingeresti

in timp ce in cealalta avea

priviri diavolesti;

si spectatorii flori i-au aruncat

fiecare pentru jumatatea ce l-a intruchipat;

apoi cu totii au plecat,

si-n scena doar eu si Arlechino

am mai stat,

eu in umbra, el mascat,

si, amandoi ne-am intrebat,

cum este celalalt cu adevarat.

"Sterge-ti masca" -i-am strigat-

"Spectacolul s-a terminat!"

"Iesi din umbra" -mi-a raspuns-

"De nu ai nimic de ascuns!"

"De ascuns?" -l-am intrebat

si i-am raspuns putin mirat-

"Dar tot specatcolul fara masca l-am jucat,

ce-ar mai ramane de-aratat?"

Din umbra am iesit precipitat,

dar Arlechino s-a indepartat

si de departe speriat el mi-a strigat:

"Nu am ce-ti arata!" si a plecat.

Nedumerit, m-am intrebat

de ce-a plecat precipitat si speriat,

din moment ce era mascat?

Un gand razlet imi trecu

atunci prin cap:

Dar daca Arlechino nu era mascat,

si-asa era cu adevarat,

si propriul rol si l-a jucat,

de bun si de nemernic imbinat?

...

A doua zi spectacolul nu s-a jucat

caci Arlechino a plecat,

mult mai tarziu din intamplare am aflat,

pe alte scene ca era aplaudat.

...

Deunazi pe strada m-am ciocnit

de un personaj mascat si cam traznit,

caci cu o mana o floare mangaia,

in timp ce cu cealalta

petalele-i smulgea.

L-am recunoscut si-am vrut sa il salut

dar m-a privit speriat si a fugit,

in urma-i ramanand doar o petala

purtata de vant pe care am citit:

"Veniti la specatacolul lui Arlechino cel vestit!"

Furios, petala am faramitat

si-n urma-i cat am putut de tare,

i-am strigat:

"Specatcolul s-a terminat!"