Mi-e frica,
mult mai frica,
decât tie,
de tot ce sunt,
de tot ce simt,
de tot ce vreau.
E sus,
e un vârf de munte!
De voi cadea?
Dar urc!
Ma scrijelesc în suflet,
ma dor pietrele ce-mi cad
pe mine
iar ranile neoblojite
dor,
Dar eu zâmbesc,
zâmbesc când vad privirea ta!
M-am întrebat,
pe mine,
doar pe mine…
Ce-ar fi de visul s-ar îndeplini?
Ce voi fi eu atunci pe-un vârf
de munte?
Un singuratic?
Lânga inima ta?
"Nu!
Nu!"
Sufletul raspunse la-ntrebare.
"Nu s-ar putea, nu s-ar putea nici dac-ati vrea!
Tu esti al ei, ea este a ta,
nimic pe lumea asta,
asa ceva nu poate sfarâma.
Se vede!
Se simte!
