Dar, totusi...
I-am povestit atunci despre lumea mea,
De lumea mea de oameni liberi,
De lumea unde se visa
Unde se traia,
Unde se zâmbea!
Uimit ma privea,
Si încet, încet
Am început sa vorbim,
Am vorbit zile-n sir,
De lumea mea,
De lumea noastra!
Am visat împreuna,
Am crezut împreuna,
Am sperat împreuna!
Dar faraonul a prins de veste!
Sclavul neascultator,
A fost trimis departe,
Iar eu prea civilizatul om liber,
Am fost umilit si trântit prin noroi,
De multe ori in marele-i castel.
Am strâns din dinti cu gândul la prietenul meu sclav,
Am strâns din dinti asteptând sa-l vad din nou.
Ne-am întâlnit,
Dar vapaia disparuse din ochii sai,
Nu mai era omul ce vroia sa rada,
Sa zâmbeasca.
Maine vei vinde aceleasi minciuni altuia,
Vei spune aceleasi cuvinte,
Unui trecator.
Vei sta cu el la masa,
Si-l vei vinde.
Mintindu-te pe tine, ca esti OM!
Oh! Faraonule!
Mi-e mila si de tine!
Când forta ce-ti curge acum în vine,
Se va scurge si îmbatrânit,
Impiedicandu-te în tarâna,
Vei întinde o mana,
Cine te va ridica atunci?
Cei ce nu vor fi asemenea tie,
Vor fi fugit de mult,
Iar cei ce-au ramas,
Vor fi asemenea tie!
Nepasatori vor privi umilul mosneag,
Ce nu i-a iubit,
Ce nu i-a învatat sa iubeasca!
Si-n corectitudinea aspra si rece
In care au tost crescuti,
Vor privi mosneagul inutil ce-i încurca,
Si-ti vor spune ca...
Bine si corect ar fi sa ...
Pleci !
Murdar pe haine si în suflet,
A încercat a-mi zâmbi,
A încercat sa-mi spuna ca e acelasi,
M-a mintit!
Prin ce facuse ma scuipase-n fata.
Când am aflat ca m-a mintit,
Mi-am sters scuipatul ce-mi curgea pe obraji,
Am încercat sa-l curat de murdaria
De pe haine si din suflet.
Si m-a mintit iarasi,
Si iarasi, si iarasi!
Faraonul îi picurase-n suflet frica.
Ii era iar frica sa mai viseze!
Si am plecat!
Am plecat plângând!
Omul murise!
Lacrimi curg printre stropi mari de durere!
De ce?
De ce a fost omorât visul?
A cui a fost prostia, rautatea?
A faraonului ce-a vrut cu orice chip
Sa-si pastreze sclavul?
A sclavului,
Ce a mintit si a uitat,
Sa iubeasca!
Sa zâmbeasca!
Sa doreasca!
Sa spere!
Oh! Sclavule!
Mi-e mila de tine!
Mi-e mila de sufletul tau!
Vei trai în continuare în minciuna,
Vei uita tot ce-ai învatat!
De fapt... deja ai uitat!